În Statele Unite, anii ‘50 au reprezentat o perioadă neagră din punct de vedere politic. Contextul internaţional postbelic crease o atmosferă de suspiciune şi teamă, pe care câţiva “actori” ai scenei politice au ştiut să o speculeze pentru a promova simpatiile şi antipatiile personale şi pentru a răspândi teroarea în rândul publicului.
Sursa: nytimes.com
Good Night, and Good Luck se foloseşte de povestea senatorului Joseph McCarthy, care a creat o isterie de masă pretinzând că guvernul american şi instituţiile publice sunt controlate de agenţi comunişti infiltraţi, pentru a spune, de fapt, povestea celor care îndrăznesc să ridice vocea în faţa nedreptăţilor, chiar şi când acestea sunt susţinute de forţa maselor sau autorităţilor.
Cu o distribuţie remarcabilă (David Strathairn, George Clooney, Robert Downey Jr., Patricia Clarkson etc.), filmul lui George Clooney e convingător şi subtil în acelaşi timp. “Eroul”, Edward R. Murrow, este fundamental doar un jurnalist care decide să îşi facă datoria fără să se lase influenţat de gesturile şi retorica grandioasă a mccarthyiştilor, de ameninţări şi riscuri: “We will not walk in fear of one another”, motto-ul acestui film, e de fapt o pledoarie pentru curajul de a-ţi susţine părerea acolo unde nu doar autorităţile, ci şi publicul greşesc.
Etichete: David Strathairn, George Clooney, Good Night and Good Luck, Robert Downey Jr