Sursa: allmoviephoto.com

Cariera lui Roman Polanski (fiul unor evrei polonezi deportaţi într-un lagăr de concentrare, supravieţuitor al ghetourilor evreieşti unde mama sa avea să moară; el însuşi cu o viaţă ce ar merita probabil ecranizată) explică, într-un fel, atât decizia sa de a regiza The Pianist, cât şi tensiunea dramatică pe care o aduce acestei adaptări pentru marele ecran.

Bazat pe memoriile pianistului polonez Wladislaw Szpilman, filmul este o reflecţie asupra puterii de supravieţuire, şi, în cele din urmă, asupra a ceea ce constituie esenţa umană. În rolul lui Szpilman, pentru care Academia Americană de Film l-a răsplătit pe drept cu un Oscar, Adrien Brody traversează un registru impresionant de emoţii, de la simplitatea vieţii de la început la oroarea luptei pentru supravieţuire. În conjuncţie cu drama umilinţei perpetue, de la găsirea mâncării la obligaţia de a cânta pentru a-şi salva propria viaţă, Szpilman trăieşte şi sub ameninţarea de a-şi pierde muzica, cea care îl poate ridica deasupra suferinţelor imediate.

Polanski alege aici cruzimea imaginii în locul metaforei, lovitura directă în locul subtilităţii sentimentale. The Pianist e un film greu, dramatic, dar rămâne, fundamental, un spectacol al supravieţuirii omului şi speranţei.