mai, 2010

Imaginary Heroes / Eroi imaginari

miercuri, 26 mai, 2010

Imaginary Heroes reuneşte o distribuţie excelentă pentru o producţie la graniţa dintre filmul comercial şi filmul de artă, despre o familie care abia realizează cât de disfuncţională este atunci când o dramă de proporţii loveşte din senin.

Sursa: fanpix.net

Sigourney Weaver demonstrează că nu este limitată la rolurile de acţiune care au făcut-o celebră, fiind aici excelentă în rolul mamei debusolate, oscilând între responsabilităţile faţă de copii şi frustrările vieţii de adult. Jeff Daniels, şi el un actor care a reuşit să evite aşa-zisul typecasting, joacă aici rolul tatălui, o prezenţă întunecată în fundalul dramei de familie. Rolurile copiilor aparţin lui Emile Hirsch şi Michelle Williams, doi actori care de-a lungul carierei, în ciuda vârstei, au ştiut sa îşi aleagă şi roluri comerciale, dar şi partituri complexe în filme cu succes limitat de box office, dar cu mare succes la critică şi publicul avizat (vezi Into the Wild, în cazul lui Emile Hirsch, sau Wendy and Lucy, pentru Michelle Williams).

I Heart Huckabee’s

luni, 17 mai, 2010

Sursa: starpulse.com

Albert (Jason Schwartzman), un tânăr pasionat de poezie şi de protecţia mediului, decide să îşi rezolve dilemele filozofice apelând la un cuplu de detectivi existenţiali (Lili Tomlin şi Dustin Hoffman). Aceştia, odată angajaţi, încep să îl urmărească clientul peste tot, inclusiv la bucătărie, baie şi la locul de muncă, unde un conflict mocneşte între gruparea pro-mediu şi managerul ambiţios (Jude Law) al unei corporaţii consumeriste.

În cursul luptelor sale cotidiene, Albert cunoaşte un pompier care are aceleaşi dileme filozofice: Tommy (Mark Wahlberg), care, însă, este adeptul unei alte filozofii existenţiale, propovăduită de o autoare franceză misterioasă (Isabelle Huppert). Prezenţa acesteia în oraş îi produce lui Albert câteva revelaţii de natură nu doar filozofică, ci şi sexuală, în vreme ce un supermodel al firmei Huckabee’s (Naomi Watts)  se îndrăgosteşte nu doar de Tommy, ci şi de anti-consumerismul predicat de el.

Conflictul pragmatic dintre managementul firmei Huckabee’s şi gruparea pro-mediu îşi are replica, într-o altă dimensiune, în conflictul dintre cele două filozofii existenţiale, cea a cuplului de detectivi şi cea a misterioasei franţuzoaice. Care e adevărul: toate lucrurile sunt interconectate sau toate lucrurile există independent? Totul contează sau nimic nu contează?

Dacă vi se pare că subiectul filmului, întrebările puse şi răspunsurile oferite sunt vagi, bizare, haotice, comice – asta e şi ideea. Regizorul David O. Russell (Flirting with Disaster, Three Kings) a creat o comedie în care câteva nume de calibru ale cinematografiei contemporane îşi “ies din piele” şi se autoparodiază cu mare vervă, şi în care nici personajele, nici cele mai serioase întrebări puse de acestea nu scapă de ridicol şi şarja comică.

Magnolia

luni, 17 mai, 2010

Regizorul Paul Thomas Anderson are la activ, la cei doar 41 de ani ai săi, câteva dintre cele mai renumite filme ale ultimelor două decenii, acoperind, de la Boogie Nights la Punch-Drunk Love sau There Will Be Blood, registre şi subiecte foarte variate.

Sursa: allmoviephoto.com

Unul dintre filmele sale, însă, acoperă toate aceste registre dintr-o singură lovitură: Magnolia, a cărui distribuţie este din start impresionantă: Tom Cruise, Philip Seymour Hoffman, Julianne Moore, John C. Reilly, William H. Macy etc. sunt adunaţi laolaltă într-un “tablou” impresionant. Dincolo de nume, însă, Magnolia e un film profund şi răscolitor, o dramă despre lumea modernă, în care oamenii sunt deconectaţi şi străini nu doar unii faţă de ceilalţi, dar şi faţă de sine. Un bărbat care află că e pe moarte, dar nu poate compensa anii de nepăsare; un poliţist care găseşte resursele pentru a ajuta o femeie disperată; un fiu care nu vrea să îşi amintească de unde a plecat; o soţie descoperă, cu surprindere şi durere, că îşi iubeşte soţul; un asistent medical nu doar îşi îngrijeşte, ci îşi înţelege pacientul…

Magnolia e un film de referinţă; momente din el au intrat în istoria cinematografiei moderne (vocile actorilor reunite într-un cântec emoţionant, ploaia cu broaşte, interviul în care Tom Cruise e confruntat cu un trecut pe care nu îl mai acceptă). Însă privit ca un tot, el e un tablou emoţionant al felului în care coincidenţe stranii se înnoadă pentru a arăta unor oameni nefericiţi că puterea de a ierta şi de a iubi le poate rescrie viaţa.