Sursa: about.com

“Perhaps you did not come here to live like a Gypsy, but I did not come here to work like an Arab… to be treated like an Arab.” Ironia din spatele acestei fraze rostită de un iranian cuprinde întreaga durere a dislocării culturale şi materiale pe care House of Sand and Fog o aduce în prim plan. Povestea unei femei (Jennifer Connelly) care îşi dă seama că viaţa ei se prăbuşeşte şi că nu poate face nimic pentru a se salva se suprapune peste povestea unei familii de imigranţi iranieni, care descoperă că ţara tuturor posibilităţilor e, de fapt, un inamic inasimilabil, împotriva căruia nu poţi câştiga nici o bătălie.

În rolul soţiei abandonate care descoperă că îşi va pierde nu doar căsnicia, ci şi casa pentru care tatăl ei a muncit o viaţă, Jennifer Connelly arată că a meritat pe deplin Oscarul câştigat în 2002 pentru rolul din A Beautiful Mind. Tragică fără a deveni patetică, vulnerabilă fără a fi iritantă, Connelly reprezintă contrapartida perfectă pentru personajul întruchipat de Ben Kingsely.

Kingsley însuşi, şi el câştigător al unui Oscar pentru Gandhi şi considerat unul dintre cei mai versatili actori ai generaţiei sale, este – previzibil – excelent în rolul colonelului Behrani, captiv între condiţia de imigrant şi speranţele contradictorii pe care le păstrează: că lumea nouă va putea să îl accepte şi să îl integreze, dar în acelaşi timp că îi va permite să îşi păstreze identitatea.

Paradoxul poziţiei sale este subliniat de replica citată mai sus: neadaptaţi cultural şi supuşi ei înşişi discriminării etnice, membrii familiei Behrani judecă ei înşişi în exact aceleaşi stereotipii etnice (aici, privitoare la ţigani şi arabi) pe care le condamnă în jur.

Ţinând cont de siguranţa şi profunzimea viziunii lui Vadim Perelman, e greu de crezut că House of Sand and Fog este primul lung-metraj al regizorului de origine ucraineană. Aici, el joacă excelent cartea falsei opoziţii între cele două personaje principale: acolo unde Kathy e emoţională şi centrată pe sine, Behrani e echilibrat şi dedicat familiei şi tradiţiilor, singurul mod în care îşi poate imagina existenţa. Dar, între o tânără americancă îngenuncheată de dezamăgări şi incapacitatea de a-şi gestiona singură viaţa, şi un imigrant trecut de vârsta medie, care îşi păstrează demnitatea şi identitatea în ciuda dificultăţilor noii vieţi, spectatorul găseşte asemănări neaşteptate şi emoţionante.