Sursa: about.com

Odată cu publicarea studiului Sexual Behavior in the Human Male în 1948,  Alfred Kinsey a instituit, în fapt, o nouă disciplină, la graniţa între biologie şi psihologie: sexologia. Ceea ce fusese, secol după secol, tabu, şoptit la colţuri, ascuns sau arătat cu degetul, devenea acum un obiect legitim de studiu. Evoluţionist convins, Kinsey vedea sexul ca pe un mecanism biologic pe care constrângerile sociale îl reprimaseră în dauna sănătăţii fizice şi psihice a omului modern – iar în viaţă, ca şi în tratatele sale de sexologie, Kinsey a încercat să se dezbare de prejudecăţi şi norme în feluri care au şocat opinia publică a acelor timpuri.

Filmul elimină câteva episoade din viaţa biologului, fie pentru uşurinţa naraţiunii, fie pentru a evita scandalizarea publicului. Dar, dincolo de romanţarea unor pasaje din viaţa sa, în filmul lui Bill Condon, ca şi în realitate, Alfred Kinsey este un revoluţionar discret, dar nemilos: colegii, studenţii, copiii şi soţia sunt în aceeaşi măsură victime ale dorinţei sale de a dărâma zidurile pudibonderiei şi de a înfrânge atitudinea conservatoare a societăţii anilor ‘40 şi ‘50.

Printre meritele incontenstabile ale filmului se află nu doar o distribuţie remarcabilă (Liam Neeson, Peter Sarsgaard şi Laura Linney, nominalizată la Oscar pentru rol secundar), ci şi echilibrul vocii regizorale. Kinsey, în interpretarea lui Neeson, nu este un erou al libertarianismului, ci un bărbat care şi-a înfrânt timiditatea şi prejudecăţile unei educaţii stricte şi care încearcă acum, mai presus de orice, să fie corect faţă de sine – chiar şi cu preţul suferinţei sale şi a celor din jur. Egoist, monomaniac şi nemilos în căutarea adevărului din spatele subiectului despre care toată lumea minte, Kinsey este, într-un fel, propria sa victimă, mereu în pragul unui dezastru în plan personal şi profesional, mereu gata să forţeze limitele acceptabilităţii.

În rolul doctorandului entuziasmat de căderea zidurilor societăţii, Peter Sarsgaard e emoţionant şi convingător; dar Laura Linney este cea care personalizează lupta lui Kinsey, care transformă demersul ştiinţific revoluţionar într-o aventură de cuplu pe muchie de cuţit. Datorită ei, spectatorul vede nu doar latura „sănătoasă” a îndepărtării a zeci de prejudecăţi şi interdicţii perpetuate de o societate temătoare şi viciată, ci şi latura dureroasă a asumării unei libertăţi proprii ce poate dăuna altora.

“Libertatea pumnului meu se opreşte în dreptul nasului tău”, spune Oliver Wendell Holmes. Kinsey obligă spectatorul să fie atent nu doar la naşterea unei noi conştiinţe sexuale şi sociale, ci şi la dilemele pe care le implică ea.