Regizorul Paul Thomas Anderson are la activ, la cei doar 41 de ani ai săi, câteva dintre cele mai renumite filme ale ultimelor două decenii, acoperind, de la Boogie Nights la Punch-Drunk Love sau There Will Be Blood, registre şi subiecte foarte variate.
Unul dintre filmele sale, însă, acoperă toate aceste registre dintr-o singură lovitură: Magnolia, a cărui distribuţie este din start impresionantă: Tom Cruise, Philip Seymour Hoffman, Julianne Moore, John C. Reilly, William H. Macy etc. sunt adunaţi laolaltă într-un “tablou” impresionant. Dincolo de nume, însă, Magnolia e un film profund şi răscolitor, o dramă despre lumea modernă, în care oamenii sunt deconectaţi şi străini nu doar unii faţă de ceilalţi, dar şi faţă de sine. Un bărbat care află că e pe moarte, dar nu poate compensa anii de nepăsare; un poliţist care găseşte resursele pentru a ajuta o femeie disperată; un fiu care nu vrea să îşi amintească de unde a plecat; o soţie descoperă, cu surprindere şi durere, că îşi iubeşte soţul; un asistent medical nu doar îşi îngrijeşte, ci îşi înţelege pacientul…
Magnolia e un film de referinţă; momente din el au intrat în istoria cinematografiei moderne (vocile actorilor reunite într-un cântec emoţionant, ploaia cu broaşte, interviul în care Tom Cruise e confruntat cu un trecut pe care nu îl mai acceptă). Însă privit ca un tot, el e un tablou emoţionant al felului în care coincidenţe stranii se înnoadă pentru a arăta unor oameni nefericiţi că puterea de a ierta şi de a iubi le poate rescrie viaţa.



